NICOLAE NOVAC
ULTIMUL INVINS
—POEME-—
Tatăl nostru, care ești în cer,
Cad în genunchi, umilit şi-ţi cer;
Fața ta sfântă, să ți-o întorci iară spre noi,
Că ne sbatem în chinuri de moarte şi'n nevoi
Când dorul de țară inima ne-o scurmă
Și ne pierdem prin străini, fără nume și urmă . . .
Vină împărăția Ta,
Cu pace și'n inima mea —
Facă-se voia Ta...
Precum în cer, așa și pe pământ,
Ca să vadă tot natu că ești încă Mare și Sfânt,
Ca'n ziva când ai despărțit întunericul de lumină,
Sau când l-ai pus pe Adam în minunata grădină
În care, se'ntâlni cu păcatul
Când îi suci mintea, necuratul . . .
Pâinea noastră cea de toate zilele
Ți-o cerem, cu toate milele
Să ne-o faci mai albă și mai bună
Că ni se oprește'n gât și ne sugrumă
Când o mâncăm pe plaiuri străine
Cu gândul mereu, la ziua de mâine . . .
Pâinea bună, cu miros de Românie, pâinea nouă,
Dă ne-o astăzi și'n vecii vecilor nouă ...
Și ne iartă nouă păcatele noastre
Că's grele și fără de număr
Și ne apasă, ca o piatră de moară, pe umăr;
De când Țara, ne-o năpădiră muscalii ca ciuma.
Dar, nu precum noi vrem, ci numa
Precum și noi iertăm greșiților noștri
Seara, când obosiți, se'ntorc la mal albatroșii . . .
Și nu ne duce în ispită,
Când știm cât de amară-i bucătura de pită
Pe care frații noștri o pun cu sila'n gură |
Ca pe un boț de cenușă și sgură
Și limba li-i aspră de blestem și venin
Că neamu-l sugrumă, muscalul hain . . .
Ca să putem, împreună cu ei, slăvi numele Tău,
TU NE IZBĂVEȘTE DE CEL RĂU!...
COLECȚIA CULTURALĂ
A UNIUNII ȘI LIGII
SOCIETĂȚILOR ROMÂNE AMERICANE
CLEVELAND, OHIO
1965
ULTIMUL INVINS
—POEME-—
NICOLAE NOVAC
Pseudonimul lui Aurel D. Bugariu, se naște la 27 martie 1919, Moldova Noua, județul Caraș
Poet și prozator
Fiul lui Dumitru Bugariu și al Anei (n. Gruescu).
Școala primară în localitatea natală, studii liceale la Bozovici și Oravița. Debut cu proza în revista Carașul nou (1935).
Se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București (1940).
Colaborează la revista Universul literar, Romania literara, Dacia rediviva, Pruncea, Reșița etc.
Debut editorial cu volum de nuvele Încrustări în banca la editura gazetei Reșița (1939).
Publică romanul Dragoste alba, cu o prezentare de I.Teodoreanu (1941).
Mobilizat, lupta pe frontul din Crimeea, apoi în Ungaria.
Cade prizonier la 1 ianuarie 1945, fiind decorat în lipsa cu Ordinul de cavaler cu panglica de „Virtute militara" și „Frunza de stejar". Prizonier în Germania, va studia la Erlangen (istoria artei, ziaristica, istoria muzicii). Editează, din 1951, revista Vers.
Se căsătorește cu o nemțoaică, emigrând în S.U.A. Pune bazele unei emisiuni de radio la Gary (Indiana) ce va funcționa vreme de 35 de ani.
Colaborează la aproape toate revista exilului: Insir'te margarite, Exil, Căminul (Brazilia), Carpații (Spania), Cuvântul romanesc (Canada), Libertatea (S.U.A.), Drum, Revista Scriitorilor Romani (Germania).
Publică volum de proza: La capătul drumului (1957), Cetăți sfărâmate (1973) și un volum în limba germana Sturm und Feuer (1983).
Scriitorul se dovedește si un fin traducător în Tălmăcirii din lirica amerindiana (1977), Tălmăciri din lirica americana (1979), Kahlil Gibran, Profetul (1979) și Kahlil Gibran, Maxime si cugetări (1980).
................................................................................................................................................................
