miercuri, 5 februarie 2014

OLTENIA - PREZENȚA REFUGIAȚILOR POLONEZI ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL










Refugiații polonezi
Locuitorii județului  Vâlcea au cunoscut, și ei, întreg cortegiul de suferințe provocat de Al Doilea Război Mondial, declanșat în 1939 prin agresiunea germană asupra Poloniei. 
Primul lor contact cu războiul, avea să se întâmple tocmai atunci când vâlcenii au dat găzduire refugiaților polonezi. 
Din documentele vremii, rezultă că în acea perioadă, au intrat în România circa 100.000 persoane, dintre care 60.000 militari şi 40.000 civili.  Numărul mare de refugiați a determinat guvernul român să înființeze, la 27 septembrie 1939, Comisariatul General pentru Evidența și Asistența Refugiaților Polonezi.
 Acest organism a funcționat pe lângă Ministerul Afacerilor Interne până la 1 ianuarie 1944, când s-a transformat în Subsecretariat de Stat, fiind desființat abia în anul 1945.

În 1939, la Călimănești, au fost încartiruiți toți generalii şi ofițerii polonezi, împreună cu membrii familiilor lor. Militari polonezi, au mai fost cazați la Râmnicu-Vâlcea şi în alte localități din ţară.
 În noiembrie 1940, militarii polonezi refugiați au fost grupați numai în localitățile Călimănești şi Târgu-Jiu, restul cantonamentelor fiind desființate. Pentru copiii polonezi, a fost înființată, chiar în județul Vâlcea, o scoală primară la Ocnele Mari.

În 1943, în Râmnic se mai aflau 402 polonezi. Ei vor părăsi treptat județul: în martie 1944, în Vâlcea nu mai erau decât 14 polonezi, căci, că urmare a cererii cu nr. 490617/1944 a Marelui Stat Major al Armatei - Secţia a II-a, s-a dispus lichidarea centrului Govora şi transferarea tuturor refugiaților polonezi aflați acolo. 


==========================================================
================================================================= 


 Mii de germani, dar și români absoluți închiși în lagărul de la Târgu Jiu.